Memoriile destinate Conferinței de Pace (1946)

Institutul Social Banat-Crișana fondat la Timișoara în anul 1932 a însemnat mijlocul prin care s-a realizat cercetarea științifică a realității rurale din Banat, urmând modelul Institutului Social Român din București condus de Dimitrie Gusti.

Pe parcursul unui deceniu s-a impus în cultura Banatului și a vieții științifice prin cercetări de teren, în mare parte publicate în Revista Institutului Social Banat-Crișana. Materialul nepublicat a rămas depozitat în arhive, fiind valorificat printr-o serie de trei volume intitulată Documentele Institutului Social Banat-Crișana.

Primul volum (2003) a avut în vedere campaniile monografice din Valea Almăjului și Naidăș, al doilea corespondența (2009), iar al treilea (2026) cuprinde memoriile destinate Conferinței de Pace (1946) pe care România trebuia să-și întemeieze poziția în negocierile de la sfârșitul războiului. Aceste memorii susțineau unitatea Banatului, aducând argumente din toate domeniile, prezentând statistici și realizări în perioada 1919-1945 ale județelor care compuneau atunci Banatul: Caraș, Severin și Timiș-Torontal.