O etapă importantă în istoria industrială a Banatului montan a debutat în anul 1855, odată cu integrarea uzinelor, exploatărilor şi domeniilor imperiale din Banat în nou înfiinţata societate pe acţiuni cu capital francez şi austriac – StEG (K.u.K. priviliegierte östereichische Staats Eisenbahn Gesellschaft/ Societatea privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat). Demersul statului austriac a fost motivat de interesul tot mai ridicat în acea epocă pentru construirea de căi ferate; or, pentru a asigura nevoile de materii prime (mai ales cele de cărbune şi minereu de fier), conducerea StEG a hotărât achiziţionarea a două mari domenii miniere, unul în Boemia şi celălalt în Banat. Domeniile erariale bănăţene au intrat în posesia societăţii la 1 ianuarie 1855, procesul de predare-primire desfăşurându-se pe tot parcursul anului respectiv deoarece s-au semnat acte de predare cu fiecare centru minier şi siderurgic în parte.
Documentul expus reprezintă Protocolul care a consemnat condiţiile vânzării uzinelor din Reșița către StEG. Actul, a cărui redactare a început în 14 iulie 1855, a fost încheiat şi semnat la Oraviţa în data de 1 octombrie 1855. Acţiunea de predare-primire s-a desfăşurat sub preşedinţia secretarului ministerial cezaro-crăiesc din ministerul de finanţe, Johann Carl Hocheder, asistat de Ferdinand Berghoffer, în calitate de protocolist şi predător adjunct. Predarea s-a făcut din partea Erariului de către directorul Direcţiei Miniere Bănăţene, Friedrich Reitz, StEG fiind reprezentată de către Carl Dubocq, „subdirectorul” şi şeful minelor şi al domeniilor. Prin această tranzacție, StEG a preluat întregul teren al uzinelor, care a fost acordat acestora la 21 iunie 1780. Uzinele reşiţene erau formate la momentul respectiv din următoarele secţii şi ateliere: topitoria, forjele, pudlajul, laminoarele și atelierele de construcții de mașini.
Piesa propusă ca „Exponat al lunii decembrie 2023 la Muzeul Banatului Montan din Reșița” prezintă următoarele caracteristici: Protocol de predare-primire între Erariu și StEG, manuscris, 50 de file, hârtie manuală, cerneală neagră și roșie, limba germană, 4 sigilii în ceară roșie pe ultima filă, Oravița, 1 octombrie 1855, 43×29 cm. Documentul a fost conservat și restaurat în perioada 2022-2023 în cadrul Centrului Național de Conservare și Restaurare a Cărții Vechi din cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia.

dr. Ligia Boldea, conserv. Claudia Tudorescu

Bibliografie:
Costin Feneșan, Rudolf Gräf, Vasile Mircea Zaberca, Ion Popa, Din istoria cărbunelui. Anina 200, Muzeul de Istorie al județului Caraș-Severin, Reșița, 1991.
Dan Gh. Perianu, Istoria Uzinelor din Reșița (1771-1996), Editura Timpul, Reșița, 1996.
Rudolf Gräf, Domeniul bănățean al StEG (1855-1920), Editura Banatica, Reșița, 1997.