Cunoscută personalitate din Banat, Iosif Coriolan Buracu din Prigor s-a evidențiat atât în viața bisericii ortodoxe românești, cât și în cercetarea istorică, activitatea culturală, publicistică sau politică, devenind una dintre figurile proeminente ale Banatului.

Pe tărâm cultural Iosif Coriolan Buracu s-a dovedit a fi deosebit de activ, așa cum relevă sursele edite și inedite de informație. A activat ca preot militar în armata austro-ungară în Marele Război lăsând posterității pagini memorialistice importante despre experiențele trăite pe frontul italian. Chiar și acolo, susținut de unchiul său protopopul Pavel Boldea s-a preocupat intens de educația culturală a soldaților, pe care ca fiu al Graniței o înțelegea foarte bine. Ministerul de Război din Viena a decis la un moment dat organizarea de cămine culturale ostășești prin preoții militari, Buracu devenind comandantul căminelor culturale militare ale Corpului 7 Armată, de care depindea și Regimentul 43 infanterie din Caransebeș. A organizat în cadrul acestora săli de lectură, abonamente la ziare, jocuri distractive, corespondență, spectacole cinematografice cu aparatul propriu, chiar și o popicărie acoperită cu foi de cort.

După terminarea războiului pe lângă alte remarcabile realizări, funcții și poziții în ierarhia ecleziastică, politică, militară Iosif Coriolan Buracu a îndeplinit-o și pe cea de inspector județean al Fundațiilor Culturale Regale Principele Carol. Activitatea Fundațiilor era una practică, de voluntariat la sate a absolvenților de facultăți, constituiți în echipe studențești/echipe regale, pentru ridicarea culturală, combinată și cu munca de monografiere după schema gândită de savantul Dimitrie Gusti, apropiat al regelui. Prezența echipelor studențești se dorea a fi o contracarare a efectelor propagandei mișcărilor de extremă dreapta care începuseră să se manifeste în spațiul politic românesc. Influența tinerilor legionari în mediul rural devenise puternică, formula echipelor gândite de Carol al II-lea și Dimitrie Gusti, urma să limiteze acțiunea discipolilor căpitanului.

Inspectorii Fundației aveau rolul de a coordona local echipele venite pentru cel mult trei luni în satul respectiv. În Banat astfel de activități au fost coordonate de Buracu la Rudăria, Târnova, Glimboca, Borlova, Mărul, Jdioara, Prigor. Activitatea intensă în Banat a activiștilor sociali, existența Institutului Social Banat-Crișana, au constituit premisele unui proiect curajos de înființare a unei Regionale a Fundațiilor Culturale la Timișoara, asumat de Cornel Grofșorean în anul 1936.

De la decesul lui Iosif Coriolan Buracu se împlinesc anul acesta 60 de ani, iar ca omagiu adus personalității sale, uriașei activități pe tărâm cultural, obiectul lunii aprilie îl constituie o fotografie aflată în colecția Muzeului Banatului Montan, avându-l pe protopopul Buracu în mijlocul echipei studențești de la Rudăria. Echipa regală s-a implicat în construcția Căminului Cultural, mobilizând și tineretul din sat, rezultând în cele din urmă a construcție model. Buracu a mai fost și directorul Școlii Țărănești din Făgăraș, iar la realizarea Muzeului Satului a propus o gospodărie din Borlova.

Dr. Carmen Albert

Bibliografie:
Iosif Coriolan Buracu-o legendă vie, editor Pavel Panduru, Reșița, Tim, 2008, p.59-67.
Marele Război în memoria bănățeană 1914-1919, antologie, ediție, studii și note Valeriu Leu, Nicolae Bocșan, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012.
Carmen Albert, Cornel Grofșorean biografia unei personalități (1881-1949), Cluj-Napoca, Mega, 2019.